Cauta:

Cauta separa in motoare de cautare

Pagina:
Mergi la:

1.
SEPAR'A, sep'ar, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărţi, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărţi; (despre soţi) a divorţa. 2. Refl. si intranz. (Fiz.; despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. - Din fr. s'eparer, lat. separare.
Sursă : DEX'98 (63227)  - LauraGellner
 
2.
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
Sursă : Antonime (68472)  - siveco
 
3.
SEPAR'A vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorţa. 4. a despărţi, (înv. si reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie si i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.)
Sursă : Sinonime (209255)  - siveco
 
4.
separ'a vb., ind. prez. 1 sg. sep'ar, 3 sg. si pl. sep'ară
Sursă : DOR (281563)  - siveco
 
5.
A SEPAR'A sep'ar tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărţi. /<fr. s'eparer, lat. separare
Sursă : NODEX (353140)  - siveco
 
6.
A SE SEPAR'A mă sep'ar intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărţi; a se detasa. /<fr. s'eparer, lat. separare
Sursă : NODEX (353141)  - siveco
 

Pagina:
Mergi la: